25 mm, aluminiu cerc perlat exterior, valoarea nominală 75	cerc perlat exterior, ornament, inscripţia FRAŢII KEMÉNY SALONTA
28 mm, aluminiu cerc perlat exterior, valoarea nominală 300	cerc perlat exterior, ornament, inscripţia FRAŢII KEMÉNY SALONTA

Firma fraţilor Kemény a fost înfiinţată în anul 1895 [1] de Károly Kemény (1867–1913), şi se ocupa de procesarea cărnii şi de fabricarea de conserve. Ceilalţi fraţi erau József, Vida (1871–1943) şi Sándor. Urmaşii lor au fost la rîndul lor implicaţi în administrarea afacerii. De la început firma a excelat în conserve de carne de păsări de curte - gîşte şi raţe, şi din 1905 au început exporturile. Firma a deschis şi o filială la Dresda.

În perioada interbelică firma a continuat să funcţioneze, acum fiind fabricate şi folosite jetoanele prezentate pe această pagină. Fraţii Kemény sînt atestaţi în anul 1923 ca fabricanţi de mezeluri din localitatea Salonta-Mare [2].

Imediat după Al Doilea Război Mondial fabrica de conserve Fraţii Kemény din Salonta, judeţul Bihor, acum cu adresa pe Strada Stalin nr. 85, a intrat sub administrarea Casei de Administrare şi Supraveghere a Bunurilor Inamice (C.A.S.B.I.) [3]. După 23 august 1944 România a semnat cu Aliaţii o Convenţie de Armistiţiu, a cărei respectare a fost impusă de o Comisie Aliată de Control. Potrivit Convenţiei, bunurile ţărilor devenite inamice după 23 august (adică Germania şi Ungaria) şi ale cetăţenilor acestora au fost tratate în mod special, trebuind să fie oprită înstrăinarea acestora [4].

Acum e momentul de lămurit cum de fabrica de conserve din Salonta a intrat pe lista de bunuri aparţinînd ţărilor inamice României. În urma Dictatului de la Viena din 1940 România a trebuit să se încline în faţa forţei şi ca urmare o regiune referită sub numele mai degrabă convenţional decît geografic de „Ardealul de Nord” a trecut sub controlul Ungariei la 15 septembrie 1940 şi a rămas sub controlul Ungariei pînă în octombrie 1944. Oraşul Salonta a fost printre localităţile pierdute. În anul 1943, în baza legilor antisemite adoptate, statul maghiar a naţionalizat firma familiei Kemény [5]. Afacerea a fost preluată de Hangya Szövetkezet (Cooperativa Furnica). Iată de ce firma Fraţii Kemény a fost preluată de Casa de Administrare şi Supraveghere a Bunurilor Inamice.

La 11 iunie 1948 firma a fost din nou naţionalizată, de această dată de statul român.

Care a fost modul de întrebuinţare a acestor jetoane cu valori nominale atît de neobişnuite (50, 75, 100, 150, 300, 450)? După [1], jetoanele erau primite de cei mai buni angajaţi de la fabrica de procesare a cărnii. Muncitorii ar fi fost evaluaţi anual, fiind reangajaţi doar cei mai harnici, care adunaseră mai multe jetoane. Este cunoscut şi un jeton inscripţionat în limba germană - BRUDER KEMENY - cu valoarea nominală 1 1/2 [6], folosit probabil înainte de Primul Război Mondial.

Bibliografie

1. Czégé Réka, Társadalmi mobilitás a síron túl (Social mobility beyond the grave). A BIHARI MÚZEUM ÉVKÖNYVE. BERETTYÓÚJFALU, 2023, p. 83...114.

2. Melbert N. (direcţiunea), Anuarul „SOCEC” al României-Mari. vol. II-Provincia, 1924-25. Editura „SOCEC & Co.”, Bucureşti.

3. * * *, Arhivele Naţionale.ro, http://arhivelenationale.ro/site/download/inventare/Casa-de-Administrare-si-Supraveghere-a-Bunurilor-Inamice.-Dosare-persoane-juridice.-Lit.-F-O.-Inv.-3440.pdf, accesat februarie 2024.

4. Banu F., Activitatea Casei de Administrare şi Supraveghere a Bunurilor Inamice (1945-1947). Xenopoliana. Buletinul Fundaţiei Academice „A. D. Xenopol, VII, Iaşi, 1999, 1-2, p. 45 - 66.

5. Makai Z., Szemelvények Nagyszalonta ipartörténetéből (Secvenţe din istoria industrială a Salontei), Editura Varadinum Script, Oradea, 2019.

6. Schäffer E., România. Jetoane, semne valorice şi mărci, Guttenbrun [vechiul nume german al satului Zăbrani din judeţul Arad], 2012.