|
10 lei 2008 - liturghierul lui Macarie - 500 de ani de la prima tipăritură românească |
|
|
|
|
37 mm diametru, 31.103 g, argint 99.9%, margine cu zimți Avers: valoarea nominală 10 LEI, anul 2008, ROMANIA, stema României, ornament de pe frontispiciul unei pagini din Liturghierul lui Macarie din 1508, inscripția "500 DE ANI DE TIPAR PE TERITORIUL ROMANESC" | Revers: Mănăstirea Dealu văzută prin poarta clopotniței și inscripția "1508 MANASTIREA DEALU", în partea de jos doi tipografi din secolul al XVI-lea sub un arc de piatră ornamentat
Data emisiunii: 7 iulie 2008 Tiraj: 500 de piese |
Această monedă este dedicată aniversării a 500 de ani de la apariția primei tipărituri din spațiul românesc, liturghierul lui Macarie.
|
Despre Macarie și cărțile tipărite de el Călugărul sîrb Macarie și-a făcut ucenicia de tipograf la Veneția, oraș în care industria tipografică luase un avînt deosebit. A tipărit mai multe cărți la mănăstirea Obod de lîngă Cetinie, în Muntenegru, prin 1494-1495. Radu cel Mare, domnitorul Țării Românești (1495 - 1508) îl aduce pe ieromonahul Macarie (ieromonah = călugăr hirotonisit preot) la Mănăstirea Dealu, pe care o ctitorise lîngă Tîrgoviște. În Muntenia Macarie tipărește un Liturghier în 1508, un Octoih în 1510, un Evangheliar în 1512, toate în limba slavonă. Liturghierul este o carte ce cuprinde Sfintele Liturghii și alte slujbe bisericești. Octoihul cuprinde cîntările din fiecare zi a săptămînii, succesiv pentru cele opt glasuri, iar Evangheliarul este o carte ce cuprinde cele patru evanghelii. Liturghierul din 1508 are 256 de pagini a cîte 15 rînduri de text. Doar cîteva exemplare ale primei cărți tipărite de Macarie au ajuns pînă în zilele noastre, cinci fiind păstrate în România. Din epilogul Liturghierului aflăm că "S-au început această sfîntă carte, numită Liturghier, după porunca domnitorului Io Radu voievod, să-i fie lui veșnică pomenire, și s-au săvîrșit această carte din porunca întru Hristos Dumnezeu binecredinciosului și de Dumnezeu păzitului și prealuminatului domnitor Io Mihnea, marele voievod a toată țara Ungrovlahiei și a părților de la Dunăre, fiul marelui Io voievod Vlad, în anul întîi al domniei sale, ostenindu-se și smeritul monah și preot Macarie. În anul 7016 (1508) [...] luna noiembrie 10 zile." În "Istoria literaturii române vechi" Ștefan Ciobanu afirmă că "vinietele, inițialele și litera cărților lui Macarie sînt făcute după modelele din manuscrisele slave de origine românească". |
 |
Despre Mănăstirea Dealu
Mănăstirea Dealu este foarte veche, fiind atestată documentar din 1431, cînd domnitorul Alexandru Aldea îi dăruiește un număr de sate. Biserica mănăstirii, cu hramul Sfîntul Nicolae, a fost reconstruită în piatră în timpul domniilor lui Radu cel Mare și al fratelui său Vlad cel Tînăr, zugrăveala fiind terminată în 1515.
Mănăstirea a fost reparată în timpul lui Constantin Brâncoveanu și apoi în vremea lui Gheorghe Bibescu. Între anii 1912 și 1940 aici a funcționat liceul militar Nicolae Filipescu, unde a învățat o perioadă și fostul rege Mihai al României. Marele cutremur din 1940 a afectat grav ansamblul arhitectonic de la Dealu. Turlele bisericii și partea superioară a clopotniței au căzut. Între anii 1953 și 1958, în timpul păstoriei patriarhului Iustinian, biserica a fost reparată, toate celelalte clădiri ale mănăstirii fiind refăcute din temelii.
Biserica de la Dealu a fost gropniță domnească, aici fiind îngropați numeroși voievozi munteni. În 1603 Radu Buzescu a adus aici capul lui Mihai Viteazul. Sarcofagele de marmură ale lui Radu cel Mare și Mihai Viteazul sînt opera sculptorului Fritz Stork, fiind terminate în anul 1913.
Astăzi Dealu este o mănăstire de călugărițe.
|
Înapoi la pagina de selecție!
|